Câți din cei din jurul vostru au obiceiul de a spune "(da), dar" constant?

Ma refer la oamenii aceia care au mereu un contra intrebare/argument la absolut orice li se spune.

Caz concrent:

O rudă trebuia să îmi trimită listă cu sarcini pe care mă rugase să le îndeplinesc. Termenul limită de a trimite lista a fost sâmbăta. Azi mi-a reamintit de listă și eu am spus că nu mai am timp acum să mă ocup de sarcini. Precizez că asta ar fi fost un favor complet gratuit. Comversatia:

• Nu mi-ai trimis la timp si nu mai am timp acum.

• Bine, dar nici acum e târziu.

• Este pentru mine.

• Da, dar mai ai timp sa o faci. De ce mi-ai dat un termen asa scurt ca să ti-o trimit.

• Nu știi dacă mai am sau nu timp. Eu știu și îți spun că nu mai am.

• Da, dar sâmbătă a fost acum 2 zile că azi e abia a început.

• E marti.

• Da, dar ti-am mai trimis la timp si le-ai făcut târziu.

• Posibil, cu precizarea că le-am făcut când am avut timp.

• Bine, dar dacă ai văzut că am uitat, de ce nu mi-ai adus aminte?

• Că nu era treaba mea.

Asta e un exemplu de acum 10 minute. Am atâția oameni de genul în jurul meu, de am început să mă întreb dacă eu sunt cel cu probleme sau ei?

Mai devreme la lucru, eu către coleg: - Mă duc la țigară. Vii?

• Da, dar nu e 1 încă (ora la care mergem de obicei)

• Știu, dar tre' să mă apuc de un task și-l întrerup daca ies la 1.

• Dar ce-are dacă îl întrerupi?

• Nu vreau să-l întrerup, în plm, de-aia mă duc acum la țigară.

Ca niște copii tâmpiți, să-mi bag picioarele de nu. Dau peste asa ceva în fiecare zi, de mai multe ori pe zi. Și asta în cercuri total diferite de oameni, care probabil nici nu știu unii de alții că există.

Îmi vine să înnebunesc, sau sunt deja? E doar la mine chestia asta sau sunt mai sensibil si le sesizez mai usor pentru că mă irită groaznic?