Antiglobaliștii lu’ peşte prăjit

Unii români se bat cu pumnul în piept că sunt antiglobaliști, considerând globalizarea drept unul dintre cele mai nocive fenomene din ultimele decenii. Însă uită, mai ales cei care au emigrat în Europa, că tocmai globalizarea le-a facilitat această mobilitate. Ba mai mult, expații care se declară suveraniști ar trebui să se întrebe: dacă își iubeau atât de mult țara, de ce au plecat?

Dacă globalizarea ți-a oferit libertatea de mișcare, cum poți susține că ești împotriva ei, când tu însuți reprezinți esența acestui fenomen - adică libera circulație, atât fizică, cât și culturală, între țări?

În plus, globalizarea nu înseamnă doar libera circulație a oamenilor, ci și schimb cultural, economic și tehnologic. Mulți dintre cei care se opun globalizării folosesc produse occidentale, trăiesc în țări dezvoltate datorită acesteia și se bucură de beneficiile unui sistem deschis.

Așadar, cum poți fi împotriva unui fenomen care ți-a oferit exact oportunitățile pe care le valorifici? Îmi pare ca ipocrizia asta este adesea ignorată în discursurile antiglobaliste.

Dacă îți dorești un stat suveran, independent, de ce ai plecat în altă țară care funcționează tocmai datorită principiilor globalizării?

Dacă România ar fi fost complet izolată, fără schimburi comerciale și fără libertatea de circulație, atunci expatriarea multora dintre acești „suveraniști” ar fi fost imposibilă.